joi, 12 august 2010

Dragostea cu ciocanul. La propriu.

 Dragoste nebuna. Un cadru al celor doi indragostiti care se tin de mana si isi declara afectiunea. Peste 2 minute, cadru al baiatului care ii da fetei cu scaunul in cap. 10 secunde, cadru al fetei care il scuipa si il impinge in perete.
 Urmeaza previzibilele scuze, "vai iubita,nu vroiam chiar cu scaunul,dar nu gaseam bata aia de baseball", respectiv "scuze, iubitule, nu stiam ca e oglinda in spate". Oricum ar suna scuzele, ele sunt doar niste pretexte pentru a continua ceea ce batranii numesc "dragoste cu nabadai". Dragoste cu sila, as zice eu.
 Vorbeam cu Y. intr-o zi si imi povestea plina de entuziasm cum iubitul i-a "aplicat o educativa", iar ea era fericita deoarece prin acea lovitura el ii dovedise enorma lui dragoste pentru ea. Se uitase Gica a lu` Paraschiva prea insistent la ea si deh, se putea sa nu i se trezeasca orgoliul de cocos? Si a dat in ea, a lovit-o pana i-a invinetit un ochi, iar apoi i-a cerut scuze pentru ca nu isi dorea de fapt sa o bata, ci doar sa o avertizeze sa nu cumva sa mai aiba de a face cu Gica. De parca ar fi avut vreodata ceva cu el. Si uite asa au continuat cei doi, el avand foarte putina incredere in propriul sine, sau poate in ea, sau poate in intreaga lume. Y. il privea cu frica, dar in acelasi timp cu drag. Isi amintea de barbatul care ii aducea flori in fiecare zi si care o ducea la cofetarie in zilele de sarbatoare. Putea sa nu fie Y. , ci Z. sau W. Putea sa isi aminteasca zilele in care se plimbau prin parc sau cele in care dansau pe mese in club. Zilele in care se strangeau in brate si isi faceau promisiuni si juraminte de sange. (Atunci se refereau la sange la figurat) . Zilele pierdute la malul marii sau in mall. Ceea ce le uneste este insa dependenta de trecut. Dependenta de cel ce chiar le iubea cu adevarat. Sau poate inca le iubeste, insa gaseste un mod inedit de a le-o dovedi.
 T. , in schimb, este singur acum. A iesit recent dintr-o relatie de lunga durata. Are inscrisa in privire durerea si tristetea despartirii. Dar e eliberat. Traieste in sfarsit iluzia libertatii si incearca sa-si recupereze demnitatea pierduta in urma unor 3 ani de mizerie sufleteasca. Prietena lui l-a folosit pe post de marioneta. A profitat de bugetul lui, de casa lui, de naivitatea lui. L-a inselat in fiecare camera a casei lui, cu prietenii lui, a calcat in picioare tot ce i-a oferit el. Dupa o cearta zdravana, T. a izbucnit. Ii ajunsesera pana peste cap reprosurile fetei, permanentul dispret pe care aceasta il manifesta fata de orice actiune sau cuvant rostit. A trantit-o pe canapea, i-a dat o palma si a inceput sa tipe la ea si sa-i spuna cata suferinta ii poate provoca. Si cate a facut el pentru ea, dar ea nu a inteles niciodata. Si modul in care mereu facea cate ceva si poza in victima. Si a agresat-o verbal, i-a tras si cateva palme, si-a revarsat toata ura pe care a strans-o in el de-a lungul acestor ani stiind ca femeia lui este mangaiata si de altii, si ca orice vorba de iubire pe care i-ar adresa-o ar fi aruncata la gunoi. Si apoi s-a dus in coltul camerei, a inceput sa planga si sa blesteme destinul care l-a facut sa o iubeasca atat de mult pe nenorocita care i-a distrus viata. Ea s-a dus la el, a incercat sa-l convinga ca se va schimba, ca totul va fi bine. Clisee telenovelistice. S-a asezat in bratele lui, l-a sarutat pe gat. I-a povestit cat de frumoasa va fi viata lor de acum inainte. Si-a dat jos tricoul si s-a indreptat spre frigider. S-a intors cu o sticla de vin rosu si doua lumanari. I-a cerut sa o primeasca inapoi. Si-a pus la bataie intregul arsenal feminin pentru a-l convinge pe T. Misiune aproape indeplinita. Pacat ca vorbele dulci si sanii fermi nu sunt suficienti pentru a sterge cu buretele 3 ani de neimplinire si disperare. T. a spart sticla de vin si a amenintat-o ca daca-i va mai calca vreodata pragul este in stare de orice. "Da stii ceva? Ia mai du-te-n p... " . Replica frumoasei iubite care acum chiar ca si-a pierdut orice sansa de a-l mai stoarce de bani si de vlaga.
 Bine, luand-o asa, povestea lui T. este mult mai vulcanica decat Gica a lu` Paraschiva. Sau al lui Y. , cum preferati. T. este un caz fericit. Dar exceptia intareste regula. Observam numeroase cazuri in viata cotidiana, poate printre prieteni, vecini, poate doar in filme. Cert este faptul ca dragostea cu ciocanul e un mod de viata. Unii traiesc cu ea din placere ( sau inclinatii sado-masochiste) , altii traiesc din simpla obisnuinta sau dupa cum precizam mai sus, datorita dependentei, fie de persoana iubita, fie de ceea ce au trait impreuna cu ea. Femeia poate face la fel de mult rau ca un barbat, poate chiar mai mult cateodata. Iar orice obiect aparent inofensiv din casa poate deveni o arma letala cand nervii depasesc limita legala, asadar atentie :)
 Pentru a exemplifica aceste situatii, va voi da cateva exemple de creatii muzicale care trateaza acest subiect, mai mult sau mai putin cenzurate.





Un comentariu:

  1. Sooper... Chiar imi place ce ai scris se vede ca ai stofa de jurnalista si ai si dreptate....dragostea cu ciocanul devine ceva mult prea des intalnit in ziua de azi si asta nu e bine, distruge tot ce e mai frumos in DRAGOSTE.

    RăspundețiȘtergere