Noi impotriva noastra

 Oare de ce suntem atat de ignoranti cand vorbim despre dragoste? De ce nu putem fi capabili sa fructificam dreptul nostru la libertate si in schimb il ascundem undeva in paginile unor carti de istorie? De ce nu stim sa simtim cateodata inainte sa judecam?
 Suntem nefericiti pentru ca ne supunem unor legi universale care nu fac decat sa ne ingradeasca si sa ne limiteze. Actionam cum vrea societatea, adoptam aceleasi modele ca si societatea. Functionam dupa un sablon si nu suntem in stare sa il doboram. Ne pierdem personalitatea, valorile si dam vina pe conducatori. Gasim mereu vinovati pentru greselile noastre si nu avem mila pentru greselile celorlalti. De ce nu putem sa fim impacati cu aspectul nostru, cu statutul financiar, cu temperamentul nostru? Desi dam vina pe vecina, pe gaina sau pe divinitate, inconstient stim totusi ca noi suntem culpabili. Si plangem si ne simtim mizerabil pentru minciunile care le spunem, pentru rautatile pe care le facem, pentru barbatii sau femeile pe care le-am pierdut. Dar continuam la fel. A doua zi vom comite aceleasi greseli, le vom ascunde de critici si ne vom continua viata.
 Este trist faptul ca nu avem puterea sa ne eliberam de prejudecatile si de ideile preconcepute care imbolnavesc omenirea din cele mai vechi timpuri. Incredibil sau nu, suntem dotati inca de la nastere cu o anumita abilitate de a distinge binele de rau, constiinta de cruzime, abilitate care se dezvolta sub influenta educatiei. Iar aceasta manipulare in masa pe care le-o aplicam semenilor nostri ne face nefericiti pe toti. E ca intr-un cerc, sapam gropi si aruncam cu pietre in cei care nu sunt ca noi si profita de libertatea lor, pentru ca apoi tot noi sa suferim pentru un gram de fericire.
 Dragostea nu se impune, nu are reguli prestabilite. Este impotriva naturii sa traiesti cu un om care nu te completeaza, nu te atrage si sa mentii o relatie doar de dragul familiei sau a vocii colective. De asemenea, nu ar trebui sa fie normal ca doi oameni care vor sa fie impreuna si sunt uniti de forte independente de noi sa fie nevoiti sa renunte la persoana iubita doar pentru ca asa dicteaza Lumea. Cine este Lumea ca sa le decida destinul? Ce stie Lumea despre sentimentele lor, despre ceea ce ii face fericiti sau ii face sa lacrimeze? De unde sa stie Lumea ca EA are nevoie doar de zambetul LUI pentru a se simti stapana galaxiei? Sau ce sanse ar avea Lumea sa il vada cu inima sfasiata doar pentru ca EA are o raceala minora?

 Ei vorbesc, se plafoneaza in conceptiile lor de neclintit si condamna. Se simt zei cand profita de slabiciunea altuia si au iluzia puterii. Dar de fapt tanjesc dupa libertatea si fericirea pe care nu o pot avea. Iar roata se invarte, ca intotdeauna, si ii aduce pe ei pe scena principala. Se intampla de veacuri si se va mai intampla de acum inainte. Sunt nefericiti, dar isi ascund rusinea in spatele banului sau a relatiilor influente.
 Dupa cum spuneam, ei se identifica cu noi. Sau noi cu ei. Suntem pusi in diferite situatii de cand ne nastem pana murim. Si ne impunem reguli de care chiar nu avem nevoie. Nu, nu este nevoie ca doi oameni sa se casatoreasca pentru a confirma ca se iubesc. Nu este cel mai mare cosmar sa ramai fata batrana. Si nu este o lege ca dragostea sa existe pana la adanci batraneti. Desi, paradoxal, tocmai daca nu ar mai fi presiunea asta, poate ca dragostea ar rezista chiar si dupa moarte. Daca femeile nu ar mai simti nevoia mereu sa fie deasupra barbatilor ( egalitatea intre sexe e demult depasita, femeia dorind suprematia ) si ar accepta statutul ei, privilegiat as spune, de femeie, si daca barbatii ar intelege ca femeia este pur si simplu mai sensibila decat ei si are nevoie de respect si protectie, ar fi ideal. Dar e esential ca ambii sa inteleaga. Pentru ca nu este suficient ca EL sa fie perfect, daca EA nu ii este compatibila...
 Nu trebuie sa renunti la visele tale doar pentru ca ceilalti au alta viziune sau nu iti dau nici o sansa de reusita. Nu vreau sa fiu irealista, ci doar optimista. Macar sa incercam, pentru a nu ramane frustrati cu ideea ca nu am avut curaj sa luptam pentru ce vrem. Sau sa aparam ce avem. Si repet, NU e o regula sa faci ceea ce fac toti. Incet, incet, devii o marioneta si pierzi ce ai mai de pret : libertatea ta.